Am urmărit cu interes eliberarea unui deţinut din grupul lui Ilie Ilaşcu.
Mă aşteptam să văd un om bucuros că a scăpat după 15 ani de închisoare, bucuros să-şi revadă familia, care ar fi făcut declaraţii de patriotism adevărate. De fapt m-am uitat chiar din acest motiv. Însă am primit mult, mult mai mult decât atât.
Andrei Ivanţoc a luat-o la fugă înapoi spre Transnistria. Cu o viteză extraordinară pentru un om care a putrezit 15 ani singur într-o celulă. Pentru sacrificul acestui om nu cred că e suficientă o medalie şi cetăţenia unei ţări în plin scandal politic.
Şi acum mă uit la cei care ne conduc, (oameni?) specimene pentru care patriotismul înseamnă să apuce cât mai strâns de ciolan. O întâlnire cu un circar gen băsescu(nu am greşit!) poate însemna doar o înjosire pentru astfel de Oameni.
Problema principală nu e neapărat pierderea Transnistriei, ci pierderea unor astfel de patrioţi fără de care România nu ar mai fi existat luând în considerare istoria zbuciumată a ţării noastre. Mă gândesc la generaţia mea care consideră că e o ruşine să fii român. Îmi aduc aminte de un băiat de 16 ani, Andrei Sava, copilu nuştiucărei mare sculă cum spunea că el e cosmopolit la emisiunea Naşul. Băiatul era relativ cult, deşi avea o cultură de plastic, indusă. Pe scurt, era citit dar nu gândea mai departe de bombeu, iar familia parvenită(chiar intelectual) din care parvenea îi îngusta şi mai mult viziunea.
Tu ce o să faci dacă eşti pus să alegi între ce e corect şi ce e facil?
Mă aşteptam să văd un om bucuros că a scăpat după 15 ani de închisoare, bucuros să-şi revadă familia, care ar fi făcut declaraţii de patriotism adevărate. De fapt m-am uitat chiar din acest motiv. Însă am primit mult, mult mai mult decât atât.
Andrei Ivanţoc a luat-o la fugă înapoi spre Transnistria. Cu o viteză extraordinară pentru un om care a putrezit 15 ani singur într-o celulă. Pentru sacrificul acestui om nu cred că e suficientă o medalie şi cetăţenia unei ţări în plin scandal politic.
Şi acum mă uit la cei care ne conduc, (oameni?) specimene pentru care patriotismul înseamnă să apuce cât mai strâns de ciolan. O întâlnire cu un circar gen băsescu(nu am greşit!) poate însemna doar o înjosire pentru astfel de Oameni.
Problema principală nu e neapărat pierderea Transnistriei, ci pierderea unor astfel de patrioţi fără de care România nu ar mai fi existat luând în considerare istoria zbuciumată a ţării noastre. Mă gândesc la generaţia mea care consideră că e o ruşine să fii român. Îmi aduc aminte de un băiat de 16 ani, Andrei Sava, copilu nuştiucărei mare sculă cum spunea că el e cosmopolit la emisiunea Naşul. Băiatul era relativ cult, deşi avea o cultură de plastic, indusă. Pe scurt, era citit dar nu gândea mai departe de bombeu, iar familia parvenită(chiar intelectual) din care parvenea îi îngusta şi mai mult viziunea.
Tu ce o să faci dacă eşti pus să alegi între ce e corect şi ce e facil?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu