Făt-Frumos… din sticlă

A fost odată şi-o mai fi şi-acum, într-un oraş, un Făt-Frumos care nu făcea niciodată nimic. Mă mir cum de înţelepciunea populară l-a ratat! O să încerc să repar eu astă greşală prin basmu' de faţă, dacă nu vă supăraţi. Bine? Iar dacă vă supăraţi... Dumnezeu cu mila!
Cu ce credeţi voi că îşi umplea eroul nostru timpul? Cât era ziulica de lungă acesta bea. Bea din instinct, bea din obişnuinţă, bea de bine, bea de rău, bea de bucurie, bea de supărare, pe scurt bea atât de mult că nu mai ştia pe ce tărâm se află.
Era fermecat în felul lui: putea să bea într-o zi cât alţii într-un an şi tot îi era sete de parcă era gura de vărsare a Dunării. Calculându-i vârsta în funcţie de cantitatea de băutură consumată, fără a pune la socoteală apa sau alte băuturi spurcate-care oricum erau consumate în cantităţi neglijabile-ar fi trebuit să aibă două mii şepte sute de ani. La întrebarea "Înc-un rând?" el răspundea invariabil:
-Da, da mărite Împărat, mai pune un pahar că acuma-s supărat rău, mă tăt ameninţă Ileana că mă lasă de izbelişte, că beu pre' mult.
-Păi chiar bei, Ioane! zise Împăratu' cu juma' de gură.
-Da' ce să fac dacă-s supărat? N-am nici amu’ o ţâră de linişte că am lucrat la viaţa me cât zece Feţi-Frumoşi d-ăştia ce vin de peste şepte mări şi şepte ţări cu câte-o herghelie de cai fermecaţi sub capotă cu care zboară prin tăt oraşu’ şî răpesc Cosânzenele de pe margine drumului.
-Aşa-i, mă, da ce să mai facem noi, că nouă ne-o trecut vremea. Să-i lăsăm pe ăi tineri că noi cai n-avem, Ilenele noastre-s bătrâne şi paloşu-i ruginit de mult.
-Da tu ai mălai, frate, pe când io-s pestriţ la maţe! Şi tot tu te plângi, deşi eşti în Top 300 din cei mai tari Împăraţi de pe tărâmu' ăsta!
-He, he, Ioane! Uiţi că suntem pe un tărm instabil, Tărâmu' Tranziţiei.
Nu-i zi în care să nu mă tem de Păstorii Naturii Amărâte. Dacă văd ăştia că am deturnat fonduri din banii zmeilor mă ard la buzunar şi mă închid întrun palat de cleştar mulţi ani de acuma-ncolo
Aşa vorbeau cei doi în fiecare zi, spre propăşirea Împăratului şi spre falimentul lui Double F. Aşa-i românu' sărac!
Ş-ar fi beut ei fericiţi pân' la adânci bătrâneţi da' într-o zi, Făt­-Frumos-ul nostru a fost alungat din împărăţia pe care credea că o s-o moştenească-în viaţa de apoi, poate!-pentru că nu mai avea mălai cu care îi plătea de obicei tribut Împăratului-Roş şi avea o datorie mare la…nectar.
Roşu cum îi gotca şi supărat că a fost dezmoştenit el pârjoli împărăţia de la un cap la altu’ de-i făcu pe ăilalţi crai să iasă afară din acel Paradis Fiscal datorită mirosului. Dar nu se dădu bătut: în ciunda instanţei care i-a dat câştig de cauză Împăratului-normal!-el făcu recurs la Consiliul Înţelepţilor de la Haga. Da' împăratu' tot împărat: printr-un vrăjitor din barou şi cu ajutoru' a ceva mălai bine plasat i-a făcut pe Înţelepţi să uite de Drepturile Prostului. Astfel fu nevoit să pornească spre Împăratul-Verde în speranţa că ăsta îi va da nectar pe gratis.
Ce tâmpenie!
Merse el, merse şi iar merse peste şapte cartiere şi şapte străzi cu un cal dotat cu o pereche de aripi… cu spiţe.
-Unge-mă Făt-Frumos şi o să te duc cu trei viteze mai repede!
-N-am galbeni nici să mă ung pe mine, mai rabdă pân' ce ajung la Împăratu' ăla!
Şi mergând el aşa, ce credeţi voi ? A întâlnit o gaşcă de… Zmei ieşind dintr-o scară de... palat .
-Ce cauţi în zona noastră, moşule? Ne-ai încălcat teritoriu’! Nime’ nu trece p-aici făr’ să ne plătească taxă. Tu ce vrei? zise zmeul cel mai Gras.
-Hei Gasule, fii mai succint! Bătrânu-i sclerozat, nu vezi?
-Sigur vorbeşte vinu', Câţă, sau vorbeşti tu? De unde scoţi neologismele astea? Zise mezinul, Oieru.
-Nu vă e ..hâc… ruşine, mă golanilor? Ce vreţi? Hă?
-Nu ţi-i bine, babacule, vrei să mori? spuse Grasu' scoţându-şi paloşu' şi apropiindu-se de Făt-Frumos.
-Nu mă puteţi voi aranja pe mine! Io am sufletu-ntr-o sticlă şi numa cine are sticla asta mă poate învinge!
-Da tu-ţi ţii sticla-n burtă după cum miroşi, nu, babacule? zise Oieru.
-Vorba ceea: Din beţie se mai trezeşte omul, da din prostie ba!
Şi numa ce îi luă Făt-Frumos pe zmeul cel Gras de brâu, îl înfundă-n şanţ pân' la gât şi îi tăie nasu'.
-Na! Mai vreţi ceva sau mă lăsaţi să mă duc la tipu' Verde?
-Nu, nu, du-te, lasă-ne că tre' să treacă Harap-Alb p-aici şi vrem să-i tragem ţapa.
-Băă, care se tunde la zero că io nu pot să mă mai dau Spân, nu mai am nas!
Astfel Făt-Frumos încălecă din nou pe calul său fermecat, ce scârţâia din când în când de supărare, şi merse trei zile şi trei nopţi pân' ce avu' o pană şi căzu' într-un canal.
-Am dat de dracu!
-Să ştii că ai dreptate, zise Scaraoschi de lângă el.
-Şi pe tine cum te cheamă, măi încornoratule?
-Prietenii îmi zic Sătănel, frate, da' tu nu pari aşa a dracu' deci spune-mi Luci! Da tu ce învârţi prin Tărâmul Interlop?
-Încântat, mie poţi să-mi spui FiFi. Vezi tu, Luci dragă, eu o caut pe Ileana mea să m-ajute să ajung la Împăratu' Verde.
-Bă, tu-mi umbli cu fofârlica? Cu mine nu-ţi merge! Zi odată ce-mi cauţi aici că de nu te ia dracu', adică eu! Şi cine-i aia Ileana, vro' traficantă de salata-ursului şi ăla Verde-i furnizoru' vostru? Voi vreţi să-mi luaţi teritoriu' nu? Las că vă ştiu eu; zise Sătănel şi-l îmbrânci cât colo.
Astfel, Făt-Frumos se trezi pe neaşteptate în apă până-n gât.
-Ajutor, mă-nec, ajutaţi-mă! Stai un pic, pot să înnot în apa asta moartă că mă ţine la suprafaţă! Prost să fi noroc să ai! Doar nu credeaţi că mă-nec? Dacă s-ar fi înnecat drăguţu' de mine cine ar fi fost eroul?
Şi înnoată el ce înnoată, trei ore şi trei minute până întâlneşte un şobolan gras aflat pe punctul de a se înneca:
-Ajută-mă, Făt-Frumos să ajung la margine şi o să te duc la Lenuţa ta!
Auzind asta, el îl prinse pe Şobo cu dinţii de coadă şi îl duse până la mal.
-Mulţam, tipule! Ş-acuma hai după coada mea şi o să te duc unde-o vrea sufleţelu' tău! zise şobolănelul cel grăsuţ vânturându-şi coada pe la nasul eroului nostru.
Prinzându-se de coada aghiotantului său, Făt-Frumos se trezi deodată într-un vârtej de lumină şi culoare, de parc-ar fi luat un "praf magic". Călătoria asta a durat doar trei secunde dar el simţea că a atins Nirvana. Ciudat, nu? Da' ceva şi mai ciudat îl aştepta la întâlnirea cu Ilenuşca... Dorind să-i facă o surpriză neveste-si, Făt-Frumos o prinse tocmai când un zmeu mare şi rău o... răpea.
-Ce-mi faci tu mie Ilenuşca, te laşi răpită de primu' zmeu care vine pe uşa palatului?
-Lasă, prietene aşa se întâmplă întotdeauna, boii ară şi caii mănâncă; zise Şobo condescendent.
-Are dreptate animăluţu' tău, eşti un BOU! Cum crezi că mai stau cu tine când tu nu mai dai randament. Zi, de când n-ai mai adus un măr de aur în casă! Mai mult, împărăţia noastră-i în pragu' falimentului că tu ai pierdut-o la o partidă de cărţi cu împăratu' Negru, şi cămătaru' ăla nu ne-o mai dă înapoi!
-Da', Ilenuşca dragă, ăsta ce caută aici? zise Făt-Frumos nedumerit de nedreptatea care i se făcea.
-Tipule, vorba ceea: "Am cu ce mă lăuda!"
În momentul acela, eroul nostru, a scos paloşu-i ruginit şi a vrut să se dea la Zmeu.
-De el nu te lua! Toată viaţa ta ai omorât numa' zmei da' nu te-ai gândit că au şi ei un suflet.Uite, zmeul ăsta e cel mai sensibil pe care l-am întâlnit vreodată şi îmi oferă siguranţa materială pe care tu nu mi-ai putut-o da niciodată. În plus toamna asta se poartă zmeii! Nu mai e rentabil să fi Făt-Frumos!
-Ce ai mai fost ... răpită şi de alţi zmei?
-Uups! Nu, am glumit... Da' în orice caz împărţim împărăţia pe din două şi p-aci ţi-i drumu'!
-Gata, m-am săturat! Plec la Împăratu' Verde!
Plecând cu coada între picioare din propriul palat, Făt-Frumos s-a grăbit spre împărăţie unde a ajuns foarte repede fiind mânat de o sete fără seamăn. Acolo era aşteptat cu braţele deschise de alţi Feţi-Beţi şi Ilene second-hand.
Da' ce să vedeţi voi! Acolo s-a întâlnit cu o fostă colegă de liceu, Muma Pădurii care a suferit o operaţie de reconstrucţie facială. Nemaistând pe gânduri ei s-au căsătorit după o săptămână şi au făcut o nuntă ca la Bollywood(sau o fi Hollywood?).
Numa' ce s-a însurat beţi...ăăă... eroul nostru, a băut fericit până la adânci bătrâneţi şi-o să beu şi eu acum că m-am săturat de basmu' ăsta! Mă duc în Spania!
Cum a spus răposatu' Baudelaire: "Cine bea vin bea geniu!".



P.S: Credeţi că acest basm e o parodie?... Vă înşelaţi!( ha, ha)
Am încercat să împletesc acţiuni pe care le vedem în fiecare zi la ştirile de la ora cinci (nici o exagerare!) cu elemente specifice basmului, sub impulsul unui umor burlesc care mă caracterizează uneori.
În aceste condiţii a trebuit să modific unele elemente ale basmului pentru a-mi atinge nobilul scop, acela de a amuza.
Sper că am reuşit!