Mergând

Pornesc de acasă. Merg. Uite un om ce nu se uită pe unde calcă. Mă întreb la ce se gândeşte. Cred că la ceva important, din moment ce se loveşte de fiecare persoană şi nici măcar nu-şi cere scuze. Dar de ce să-şi ceară? A greşit cu ceva? Fiecare e dator doar faţă de el însuşi. Dar nici măcar faţă de el nu e dator cu nimic. Dacă greşeşte trage ponoasele. Asta presupunând că greşeşte! Ceilalţi privesc cu scârbă! Puţini ar putea privi cu simpatie. Eu o fac.
Adevărul e că nimeni nu greşeşte cu nimic în faţa sieşi. Dacă vă gândiţi la o greşală proprie care v-a afecta mult nu veţi găsi nici una sau vă va veni să spuneţi că a fost vina altcuiva. La fel mi se întâmplă şi mie! Eu nu sunt o persoană care crede în bunătatea oamenilor. Adevărul e că peste tot se aplică (mai mult sau mai puţin) legea junglei. De ce să ne ascundem după deget dacă nu ne acoperă în întregime?
Omul acela mai are mult până să fie un om bun. Asta dacă va fi vreodată. Şi în definitiv, de ce? Are un serviciu de căcat, mănâncă carne o dată pe lună (şi nu pentru că ţine post) iar copii lui o iau pe acelaşi drum ca el. Pe scurt, a-ţi zice: „Un ratat!” Acum îl înţeleg de ce e beat. E singura lui supapă. E fericit când e beat. Alcoolul e un surogat pentru fericire. Bea. Şi ce? Ar fi o greşeală să îl consideraţi alcoolic. E un nefericit. Nu e vicios. Nu!
El. E singur. Înconjurat de oameni, dar totuşi e singur. A-ţi observat că în oraşele mari eşti mult mai singur decât la sate? Nimeni nu dă doi bani pe el. El nu dă doi bani pe nimeni. Lumea râde. Lumea batjocoreşte. Nu există Lume! Lumea nu are slăbiciuni. Dar e formată dintr-o sumă de slăbiciuni. O aglomeraţie de slăbiciuni naşte, paradoxal un zeu puternic şi crud. Puterea mulţimii? O gloată lihnită de victime. Victime pe care le ingerează după ce le distruge. Devine astfel mai puternică. O gloată de victime face victime! Paradoxul normalităţii. Dar nu te poate atinge dacă o ignori! Chiar beat, acela nu s-a lăsat doborât. Înjură. Plânge. Rezistă!
Ceea ce voi nu faceţi! V-aţi integrat. Râd! În ce?
C.M.