Aud peste tot de best-seller-uri, încasări la box-office, audienţă. A început să mă intereseze cu ce se mănâncă toate astea. Voi generaliza termenul de best-seller la orice produs ce se consumă în cantităţi mari, indiferent de calitatea sa. O să pornesc de la o simplă întrebare. Ce se consumă?
O voi lua pe calea cea mai lungă, eliminând pe rând tot ce nu are destui spectatori, cititori sau consumatori. Filozofia. Cred că sunteţi de acord cu mine. Nimeni nu mai vrea să se gândescă la probleme existenţiale, să citească zeci de sisteme filozofice. Trebuie citite cât mai multe pentru a avea o viziune de ansamblu asupra filozofiei. Pentru omul mediu e mult prea greu şi consumă prea mult timp. De fapt, în Occident, chiar şi filozofii o practică doar la serviciu. Paradoxal. De ce? Oamenii sunt mult mai ocupati să consume.
Cert este că ei nu consumă religie până la vârsta la care se gândesc la moarte, cam după 60 de ani. De ce nu consumă religie? Pentru că sunt absorbiţi de treburile imediate. Şi pentru că sacrul a dispărut din viaţa de zi cu zi odată cu accelerarea ei. Excepţiile (puţine) întăresc regula.
Nu ştiu dacă a-ţi observat, dar ritmul în care trăim este unul extrem de stresant. Nu avem timp să medităm, nu avem timp nici măcar să mâncăm sau să dormim ca lumea. Am scos la iveală una dintre caracteristicile de bază ale best-seller-urilor: nu consumă timp. Viaţa este mult mai încărcată de probleme decât de lucruri plăcute. Deci, timpul necesar rezolvării acestora îl depăşeşte categoric pe cel acordat relaxării.
Acum să vedem ce le place oamenilor să vadă, să audă, să citească. De obicei cititul iasă din tablou tocmai pentru că este un mare consumator de timp. Din păcate. Mă întreb câţi dintre cei ce au aruncat o privire pe acest articol l-au citit în întregime(mai ales că nu are poze). În afară de “Harry Potter” şi “Codul lui DaVinci” nu mai prea sunt best-seller-uri adevărate. De ce se citeşte Harry Potter?
Răspunsul e foarte simplu: mulţi copii ar vrea să fie vrăjitori, să fie ieşiţi din comun, să aibă puteri magice, să fie Aleşi, să fie unici. Într-o societate în care toţi suntem la fel, suntem absorbiţi de masa amorfă de oameni în care trăim, fiecare dintre noi se consideră deosebit şi îşi doreşte să fie mult superior celorlalţi. Această dorinţă se regăseşte şi la adulţi, deşi într-o stare de hibernare datorată problemelor mult mai presante decât visurile. Însă copiii au o nevoie accentuată de unicitate.
Să visezi. Nimic rău până la un punct. Totuşi, visurile sunt asemănătoare luptelor de gladiatori cu care împăraţii romanii opreau poporul să se răscoale datorită lipsurilor. Trăind doar prin visurile altora ajungi să îl neglijezi pe al tău.
Codul lui DaVinci: prin el, majoritatea oamenilor cred că au acces la informaţii interzise. În era noastră, fructul oprit este informaţia. Marea masă de oameni, din care facem parte toţi, este hămesită după senzaţie. Prin această carte au crezut că descoperă o conspiraţie mondială care a luat ceva ce ne aparţine de drept. Informaţia. Informaţia interzisă. Se consumă în cantităţi mari. Pe baza acestui lucru trăiesc paparazzi şi publicaţiile de scandal. Pentru că ne interesează orice lucru la care nu avem acces, chiar dacă este vorba despre viaţa unei pseudo-vedete. Bineînţeles, un rol important îl are şi visul, în acest caz întrebarea: dacă e adevărat? Oricât de naivă ar părea există mulţi care se întreabă în sinea lor, chiar dacă nu recunosc asta.
Să vorbim despre vis. Ne intoxicăm cu visuri. Sau suntem intoxicaţi cu visuri pentru că nu mai putem să le trăim? Oricum, visurile au două tăişuri. Există visuri bune, amuzante, de tipul basmelor, filmelor cu eroi, comediilor şi visuri care ne înnebunesc. Nu ştiu dacă a-ţi auzit, dar în Egipt, un tânăr şi-a înjunghiat prietenul după ce a văzut Matrix.
Sau în Japonia unii tineri, înebuniţi de orele petrecute în faţa jocurilor video ies pe străzi şi se cred tot în acel jocuri violente. Adevărate pericole publice.
Filmele. Surprinzător de multe filme cu supereroi/eroi. Spiderman, Batman, Superman, Fantastic4, James Bond, etc. Drame? Puţine. Astea le vedem în fiecare zi. De ce să ne mai uităm la altele?
O altă categorie de emisiuni sunt cele referitoare la bani. Reality-show-uri de genul “The Aprentice”, emisiuni care prezintă viaţa de lux, toate sunt urmărite de cei care aspiră/visează la aşa ceva.
Capitalismul contribuie enorm la această stare de lucruri. Crează boli pe care trebuie să le acopere cumva, în schimb înlocuieşte o dependenţă cu alta. Cred cu adevărat că există o dependenţă de visuri. În acelaşi vis piaţa visurilor este în continuă expansiune. Cu ce preţ? Poate ma iscum decât câteva sute de miliarde de dolari.
Într-un articol viitor o să scriu despre blog. Ce face un blog să fie vizitat? Trafic. Ce suntem dispuşi să sacrificăm pentru asta? Dar până atunci, o să trag o concluzie în articolul următor
Vandam
O voi lua pe calea cea mai lungă, eliminând pe rând tot ce nu are destui spectatori, cititori sau consumatori. Filozofia. Cred că sunteţi de acord cu mine. Nimeni nu mai vrea să se gândescă la probleme existenţiale, să citească zeci de sisteme filozofice. Trebuie citite cât mai multe pentru a avea o viziune de ansamblu asupra filozofiei. Pentru omul mediu e mult prea greu şi consumă prea mult timp. De fapt, în Occident, chiar şi filozofii o practică doar la serviciu. Paradoxal. De ce? Oamenii sunt mult mai ocupati să consume.
Cert este că ei nu consumă religie până la vârsta la care se gândesc la moarte, cam după 60 de ani. De ce nu consumă religie? Pentru că sunt absorbiţi de treburile imediate. Şi pentru că sacrul a dispărut din viaţa de zi cu zi odată cu accelerarea ei. Excepţiile (puţine) întăresc regula.
Nu ştiu dacă a-ţi observat, dar ritmul în care trăim este unul extrem de stresant. Nu avem timp să medităm, nu avem timp nici măcar să mâncăm sau să dormim ca lumea. Am scos la iveală una dintre caracteristicile de bază ale best-seller-urilor: nu consumă timp. Viaţa este mult mai încărcată de probleme decât de lucruri plăcute. Deci, timpul necesar rezolvării acestora îl depăşeşte categoric pe cel acordat relaxării.
Acum să vedem ce le place oamenilor să vadă, să audă, să citească. De obicei cititul iasă din tablou tocmai pentru că este un mare consumator de timp. Din păcate. Mă întreb câţi dintre cei ce au aruncat o privire pe acest articol l-au citit în întregime(mai ales că nu are poze). În afară de “Harry Potter” şi “Codul lui DaVinci” nu mai prea sunt best-seller-uri adevărate. De ce se citeşte Harry Potter?
Răspunsul e foarte simplu: mulţi copii ar vrea să fie vrăjitori, să fie ieşiţi din comun, să aibă puteri magice, să fie Aleşi, să fie unici. Într-o societate în care toţi suntem la fel, suntem absorbiţi de masa amorfă de oameni în care trăim, fiecare dintre noi se consideră deosebit şi îşi doreşte să fie mult superior celorlalţi. Această dorinţă se regăseşte şi la adulţi, deşi într-o stare de hibernare datorată problemelor mult mai presante decât visurile. Însă copiii au o nevoie accentuată de unicitate.Să visezi. Nimic rău până la un punct. Totuşi, visurile sunt asemănătoare luptelor de gladiatori cu care împăraţii romanii opreau poporul să se răscoale datorită lipsurilor. Trăind doar prin visurile altora ajungi să îl neglijezi pe al tău.
Codul lui DaVinci: prin el, majoritatea oamenilor cred că au acces la informaţii interzise. În era noastră, fructul oprit este informaţia. Marea masă de oameni, din care facem parte toţi, este hămesită după senzaţie. Prin această carte au crezut că descoperă o conspiraţie mondială care a luat ceva ce ne aparţine de drept. Informaţia. Informaţia interzisă. Se consumă în cantităţi mari. Pe baza acestui lucru trăiesc paparazzi şi publicaţiile de scandal. Pentru că ne interesează orice lucru la care nu avem acces, chiar dacă este vorba despre viaţa unei pseudo-vedete. Bineînţeles, un rol important îl are şi visul, în acest caz întrebarea: dacă e adevărat? Oricât de naivă ar părea există mulţi care se întreabă în sinea lor, chiar dacă nu recunosc asta.Să vorbim despre vis. Ne intoxicăm cu visuri. Sau suntem intoxicaţi cu visuri pentru că nu mai putem să le trăim? Oricum, visurile au două tăişuri. Există visuri bune, amuzante, de tipul basmelor, filmelor cu eroi, comediilor şi visuri care ne înnebunesc. Nu ştiu dacă a-ţi auzit, dar în Egipt, un tânăr şi-a înjunghiat prietenul după ce a văzut Matrix.
Sau în Japonia unii tineri, înebuniţi de orele petrecute în faţa jocurilor video ies pe străzi şi se cred tot în acel jocuri violente. Adevărate pericole publice.Filmele. Surprinzător de multe filme cu supereroi/eroi. Spiderman, Batman, Superman, Fantastic4, James Bond, etc. Drame? Puţine. Astea le vedem în fiecare zi. De ce să ne mai uităm la altele?
O altă categorie de emisiuni sunt cele referitoare la bani. Reality-show-uri de genul “The Aprentice”, emisiuni care prezintă viaţa de lux, toate sunt urmărite de cei care aspiră/visează la aşa ceva.
Capitalismul contribuie enorm la această stare de lucruri. Crează boli pe care trebuie să le acopere cumva, în schimb înlocuieşte o dependenţă cu alta. Cred cu adevărat că există o dependenţă de visuri. În acelaşi vis piaţa visurilor este în continuă expansiune. Cu ce preţ? Poate ma iscum decât câteva sute de miliarde de dolari.
Într-un articol viitor o să scriu despre blog. Ce face un blog să fie vizitat? Trafic. Ce suntem dispuşi să sacrificăm pentru asta? Dar până atunci, o să trag o concluzie în articolul următor
Vandam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu