Visul se vinde

Visul se vinde. Cam asta e concluzia articolului anterior. Sau posterior, dacă ne luăm după logica blogspot. Dar, dacă sunteţi atenţi veţi vedea că aceste visuri se repetă în general. Basmele. Au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Cam aşa se termină orice film cu priză la public.
Şi ce e rău în asta? Să ne cultivăm imaginaţia, să facem abstracţie de probleme, să trăim într-un vis. Ducând lucrurile la extrem, am putea spune că la fel ne fac să ne simţim alcoolul şi drogurile. Dacă scapă de sub control, viciul ne face să nu mai despărţim iluzia(o formă extremă a visului) de realitate. Am folosit substantivul la singular pentru că singurul viciu este tocmai visul dus la extrem. Sau dorinţa de a visa.
Sunteţi conştienţi că alcoolul, iarba/drogurile, mâncarea, pot crea dependenţă tocmai pentru că sunt folosite pentru a visa. A uita de that crapy life. Exagerând, uităm de tot de ea. Atunci apar cu adevărat problemele, atunci apare viciul. Hinduşii cred că o viaţa trebuie să fie fadă. Scuzaţi barbarismul, dar el reprezintă cel mai bine viziunea lor: o viaţă fără tristeţe dar şi fără bucurie. Deci fără excese. Nu sunt cu totul de acord, un exces ocazional nu strică, dar dacă devine o obişnuinţă…
Nu e greşit să visaţi. Însă aveţi grijă să nu pierdeţi legătura cu realitatea. Suntem amândoi de acord cu această concluzie.
Brusli & Vandam.