Party people!

La concluzia asta am ajuns de vreo două săptămâni.
Ce bine e să stai! Alergi un pic dimineaţa, aşa, ca să respiri nişte aer curat şi să fi fericit toată ziua. Mănânci bine, bei un suc, şampanie, ronţăi câte ceva, citeşti o carte bună, te joci pe calc…
Dormi. Nu mult. Maxim 8 ore. Pentru că viaţa înseamnă mai mult decât somn.
Seara e pentru ieşit. La o bere cu prietenii, la o bilă, la vreun club. Sau pur şi simplu la colţul străzii pentru o mică discuţie. Toate astea trebuie făcute în compania unor prieteni adevăraţi. Pentru că trebuie să te relaxezi, nu să îţi aperi spatele de vreun gunoi care te urăşte gratuit. Anturajul contează cel mai mult.
Şi mai contează şi dansul. Mult. Foarte mult. Nu fâţâiala aia tâmpită de impresar( de când am început să folosesc jargon?). Mişcarea. Atingerea. Ritmul. O problemă: pe la discoteca din oraşul meu(club nu se poate numi!) toată lumea se uită la alţii cum dansează şi dacă văd ceva diferit se hlizesc ca proştii. Ce să zic? Mizerii de oraş mititel.
Altundeva nimănui nu îi pasă. Aici există o foame de evenimente. Pentrtu că nu se întâmplă nimic. Sau cel puţin unii cred asta. Adevărul e că şi în oraşele mari sunt oameni care îşi spun căei sunt superiori faţă de cei care nu s-au născut acolo. Greşesc. Ca să nu alunec pe panta criticii, o să mă opresc aici.
Vă doresc să vă distraţi. Să nu vă pese de cei din jur. Să trăiţi cu adevărat.
K vă sfătuieşte: Party people!
C.M. & K