cash

În ultimu timp nu mai înţeleg rostu banilor. Totul a început din momentul în care am plătit la net cu o bancnotă de 50 de lei. Un preten (şi încă unu’ pe care îl consideram prieten adevărat) zice: Ni, mă, aia o fost o hârtie de 50? Io răspund: Da!
Ce-i mai rău s-o văzut pă mutra lui. Nu ştiu chiar ce era: invidie, ură, dispreţ? Din păcate un coctail din toate. Mi s-a făcut silă! M-am oferit să-i fac cinste, că nu era bulangiu şi se revanşa şi el. A refuzat, desigur! Dar când l-am întrebat de ce nu a vrut să-mi spună. Am înteles. Banii sunt un subiect tabu. Interesant că altul nu avem! De ce tocmai o hârtie de rahat?
Deci e adevărat. Sufletul poate fi cumpărat pe bani. Sufletul sau o imitaţie a lui. La fel şi tinereţea. Vezi Irinel şi Monica. Păcat.
Din acest moment eu nu o să mai am bani! Nu e ceea ce credeţi, nu o să fiu cerşetor, dar nu o să mai înţeleg valoarea lor. Nu o să-mi pese! Cred că întelegeţi că banii sunt o idee. Din acest moment pentru mine au devenit un obiect. O să-i folosesc doar când e nevoie. O să mă simt la fel dacă am 10 lei sau 1000000.
Mi-e indiferent. Şi o să rămână aşa până o îl întâlnesc pe cel care nu poate fi cumpărat. În afară de God, că ăsta e abstract!