Îmi place să discut în contre. E atât de antrenant să contrazici pe cineva. Plus că în astfel de momente gândesc de vreo 3, 4 ori mai repede decât în mod normal şi vorbesc cu o viteză de francez. Atât de repede că uneori nici nu mai sunt înţeles.
Nu fac asta din răutate, nici ca să mă trezesc mai “ocoş”(vă place regionalismul?) O fac pentru că eu consider că cea mai interesantă discuţie e cea în contradictoriu(a nu se confunda cu cearta!). Scoate ce-i mai bun din fiecare, deşi nu e recomandată în cazul unor relaţii de durată. Pe net nu e cazul. Deasta eu sunt doar o oarecare cantitate de materie cenuşie care, cum vede ceva deosebit, întreabă în stânga şi-n dreapta, dar mai ales în faţă. Sunt îmboldit doar de curiozitate. Dacă cineva se supără, îmi cer scuze anticipat.
De ce sunt atât de curios? Colecţionez caractere, sau ca sa fiu mai liric, esenţa oamenilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu