Cea mai lungă poveste realizată de mine a fost de 10 pagini. Şi nici măcar nu era una singură, era o sumă de povestiri. De ce? Am materialul. Am experienţă cam cât pentru trei vieţi, deşi nu am trăit nici măcar un sfert din a mea. Şi nu exagerez.
Să vedem. Orice operă literară are un sâmbure de adevăr. Poate că eu nu ştiu găsi sâmburele. Adevărul e că întotdeauna mi-am considerat viaţa prea personală ca să o citească altcineva în afară de mine. Deasta cad mereu în generalizări. Pentru că sunt discret. Oare prea discret? Nu ştiu. E prea important să spun altcuiva ce sunt. Prea plin de simbolism. Da, sunt egoist. Deşi într-un fel care nu afectează pe nimeni(în afară de mine).
Poate ar trebui să picur ceva din mine. Să fie ăsta secretul? Oricum, e greu să inventezi pornind de la nimic. Am încercat să pornesc de la alţii, dar nu e la fel. Pornesc de la mine. O să scriu despre mine după ce îmi voi fi format o deprindere… De ce găsescmereu scuze?
O să o fac. Însă nu pe blog.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu