Am observat că majoritatea oamenilor vorbesc ca să nu tacă. Şi am început să nu mai ascult. Întreb tot mai des: ce? Poftim? Cum? Ce-ai zis? Ha?
La fel şi răspund: Îhî, Ie, Da, aha, sau pur şi simplu nu zic nimic. E suficient să observ. Mi se pare interesant că papagalii cred că dacă vorbesc se cred mai dăştepţi. Mi se fâlfâie. Dă cu papagalu’ pupincureşte, bârfeşte. Nici că-mi pasă. Eu tac. Sau vorbesc cu cine cred că merită.
Se vede pe mutra lor că dacă nu dai din gură ca o morişcă te consideră prost. Este o vorbă: “Prostu’ dacă nu-i fudul…” în jurul meu văd cam mulţi fuduli. Prostimea nu e sănătoasă dacă nu se remarcă… în prostie. Bravo lor.
Linişte.
C.M.
19 decembrie, 2006
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu