O sursă de fericire

O să vorbesc de un subiect tabu: alcoolul.
Propun următoarea axiomă: Alcoolul este o sursă de fericire.
Ca să fi fericit nu trebuie multe lucruri. În principiu trebuie să ai o urmă de nesimţire care să te facă imun la stimulii nefericirii exterioare. Majoritatea sunt hipersensibili. Eu consider alcoolul ca un vaccin contra tristeţii. Persoanele predispuse la nefericire sunt cele care se vaccinează tot mai des. Astfel, fericirea devine o dependenţă. Persoane care nu mai suportă. Într-o oarecare măsură îi înţeleg. Cu siguranţă nu îi descosider.
Nu cred că există persoane cărora le place gustul, mirosul sau mai ştiu eu ce. Atunci ar consuma suc, bere fără alcool, etc. Senzaţia euforică pe care o ai este cea mai importantă. Nimic nu mai contează. Uiţi tot. De fapt e mai mult decât atât: nu ştii nimic. Trăieşti într-o Utopie. Propria Utopie.
Toate trec! Asta e cel mai important lucru pe care îl conştientizezi atunci când bei. A bea. O acţiune care te sustrage. De la orice… strică. Cred că ceva te poate sustrage de la nefericire trebuie să fie bun. Un viciu… bun. Sau, mă rog, relative bun. Ei nu plâng. Ei râd. Ei nu mai simt. Trebuie să înţelegeţi că au nevoie de o supapă. Toţi avem nevoie de una ca să ajungem la fericire chiar prin uitare.
Nu cred că un beţiv e mai puţin om decât tine, cel care citeşti ceea ce am scris aici cu o dezaprobare superioară în privire! Din contră! E o persoană mai sănătoasă moral, un om cu slăbiciuni, care acceptă slăbiciunile oamenilor din jurul ei. În fond, asta te face uman. Bunătatea. Slăbiciunea. Căderea. Şi apoi, te înalţă puterea de a te ridica. Un om care renunţă la alcool(ce să mai zic de droguri) e una dintre cele mai puternice fiinţe de pe Pământ. Nutresc o sinceră admiratie faţă de aceştia.
Nu zic că, pentru a fi fericiţi, trebuie să avem neapărat un viciu. Dar sunt puţini cei care înţeleg fericirea. Ce spun, aproape nimeni nu înţelege fericirea pe cale spirituală, nimeni nu iubeşte cu adevărat, până la uitare. Din prisma unei sticle se poate vedea cel mai uşor fericirea. Nu vă minţiţi că sunteţi fericiţi! Toţi avem frustrări. Nu există frustrări mici, doar frustrări adânc îngropate. Aveţi grijă, vor erupe! Au diverse nume: violenţă, divorţ, crimă, viol, perversiuni, sinucidere…
Cei ce îşi dau seama de ce beau şi ajung să înţeleagă starea la care ajung pentru puţin timp nu mai au nevoie de vicii. Evoluează. Da, evoluează prin viciu! Dacă sunt puternici.
Fericiţi cei ce cunosc Secretul lui Bacchus!
C.M.
P.S: Pentru curioşi, nu sunt alcoolic, nici măcar nu-mi place să beau, mă interesează mai mult starea care ţi-o dă consumarea acestui lichid între anumite limite.