Secretul fericirii

Observaţia. Te plimbi, bei, mănânci, dansezi, dormi. Ascultă. Priveşte. La început nu o să vezi nimic. Nu o să auzi nimic. Pentru că simţurile sunt limitate. Pur şi simplu nu sunt de ajuns. Dacă nu cedezi vreo câteva zile/luni/ani începi să înţelegi. Ce? Nici nu ştiu. Nu e atât de important ce înţelegi. E mai important să înţelegi. Pare atât de simplu. Tot.
Pentru început ascultă cum gândeşti. Vezi că nu pui nici punct, nici virgulă, ce-ţi trece prin cap n-are nici o logică. Şi dupaia uită-te în jur. Vezi cum o grămadă de tâmpiţi, intelectuali cică, încearcă să pună ordine într-un haos perfect. Vezi manuale care, în loc să sintetizeze lucrurile le complică. Vezi profesori care strâng de gât orice idée care nu face referire la ce-or fi citit/tocit ei. Vezi tocilari. Nu vreau să acuz pe nimeni. Tocilarii sunt nişte paradoxuri. Oamenii-calculator. Pot fi foarte uşor înlocuiţi cu un search pe Google. Pentru mine chiar atât valorează. Oamenii ăştia sunt de compătimit. Gândiţi-vă că stau acasă, merg la şcoală, mănâncă, dorm, învată, învaţă, învaţă… Dar nu văd nimic. Asta vrea să creeze societatea capitalistă? Nişte oameni-serie? Roboţei care nu văd imaginea de ansamblu? Ei pot fi controlaţi…
Ce vă sugerez eu? Nu vă lăsaţi programaţi. Alegeţi. Iubiţi. Trăiţi. Las-o naibii de şcoală că oricum o să uiţi, nu-ţi foloseşte la nimic. Sau dacă îţi place atât de mult să înveţi fă-o pe cont propriu. Nu învăţa. Studiază. Problema studiului e că poae fi făcut doar de oameni cu iniţiativă, cu IDEI. Altfel spui ceva ce s-a mai spus. Plagiezi. Aşa văd eu şcoala. O fabrică de plagiatori. De ce credeţi că downloadul referatelor de pe net a devenit o adevărată industrie? Fă ceva nou, sau dacă nu, cel puţin fă-o diferit. Lasă naibii regulile. Astea-s pentru cei multi. Turma. Vei fi exclus. Şi ce? Tu ştii! E suficient. Dacă nu, eşti slab. Îţi meriţi soarta.
Gândeşte. Pare atât de simplu. NU! Nu e! Nu copia, nu-ţi însuşi ideile altora. Crează-le pe ale tale. Un Dumnezeu. Creator! "După chipul şi asemănarea Domnului”. Nu pierdeţi acest dar nepreţuit. Asta e cea mai mare putere pe care o puteţi avea. Omnipotenţa: puterea de a crea!
O idee valorează mai mult decât o viaţă de muncă. Dacă ai nevoie de informaţie o găseşti la câţiva paşi. Mai greu e să o transformi, să o sintetizezi în câteva cuvinte care vor deschide o nouă poartă spre Absolut. Ce credeţi că au fost geniile? Eu nu îl consider pe Eliade un geniu. A fost mai mult un designer de idei. A luat mitologia şi a învelit-o în neologisme. A sintetizat. A studiat mult. Ăsta e meritul lui. Îl respect. A sintetizat mitologia unei planete. Dar atât. Nu a creat. Nu se poate compara cu Eminescu. Chiar dacă unii îl consideră pueril, a avut scâteia unui adevărat luceafăr. Citiţi Glossă. Veţi înţelege. Dacă aveti o cât de mică putere de pătrundere. Fiecare vers e universal. Perfect.
Cred că idealul întelepciunii/fericirii/sf…….. e observaţia. Când începi să întelegi viaţa, să-ţi arunci ochelarii de cal, nimic nu mai contează. O să începi să iubeşti lumea, oamenii. Nimic rău nu te mai atinge. Moartea e ceva abstract. Vezi că… Nu, nu vezi… Cum să zic? Ştii… nu! ….. că nu va fi un sfârşit. Niciodată.
Eşti LIBER!
C.M.